Timp de 182 de ani, noi, poporul advent, am considerat drept adevăr prezent faptul că prețiosul nostru Mântuitor, Isus, a intrat în Locul cel Preasfânt al Locului cel sfânt din cer, în ziua sfântă biblică numită Ziua Ispășirii, pe 22 octombrie 1844. Această înțelegere a Locului cel sfânt din cer, specifică adventiștilor de ziua a șaptea, ne-a deschis comorile minunate ale cunoașterii lui Dumnezeu, permiţându-ne să prețuim mai bine Planul Mântuirii, să ne cunoaștem starea actuală în fluxul timpului și să ne pregătim optim pentru ceea ce vine asupra lumii, în timp ce îi ajutăm pe alții să se pregătească.
Totuși, există un detaliu care, în mod suspect, se trece cu vederea: această doctrină fundamentală AZŞ - fără de care toată consecvența noastră s-ar destrama - depinde de o modalitate de calculare a timpului foarte diferită de calendarul gregorian pe care majoritatea oamenilor îl folosesc astăzi. Fără un studiu aprofundat asupra economiei iudaice, inclusiv al calendarului biblic, este imposibil să verificăm și să apărăm această doctrină fără a folosi Spiritul Profeției și a ne baza pe opiniile oamenilor. Ce ar fi dacă acest calendar biblic nu numai că a fost folosit de Isus până în 1844, dar este încă relevant pentru El și pentru noi în 2026?
Statutele lui Dumnezeu aduc o nouă lumină
Sora White spune că ceea ce turma are nevoie acum este adevărul prezent.
Pe măsură ce intrăm în fazele finale ale istoriei acestui pământ, trebuie să fim înzestrați cu o lumină specială, ca popor, pentru a fi capabili să transmitem cel mai spectaculos mesaj pe care lumea l-a văzut până acum. La întrebarea dacă Domnul mai are lumină pentru noi ca popor, inspirația răspunde:
Mi s-a pus întrebarea: „Crezi că Domnul mai are lumină pentru noi, ca popor?”. Eu răspund că El are o lumină nouă pentru noi, și totuși este o lumină veche și prețioasă, care trebuie să strălucească din cuvântul adevărului. Noi avem doar licăriri ale razelor luminii care urmează să ne vină. Nu profităm din plin de lumina pe care Domnul ne-a dat-o deja și, prin urmare, nu reușim să primim lumina mai mare; nu umblăm în lumina deja revărsată asupra noastră. {RH June 3, 1890, par. 2}
Observați că citatul de mai sus este scris la doi ani după 1888. La doi ani după ce Jones și Waggoner au introdus mesajul Dreptăţii prin Credință la Minneapolis, mesagerul Domnului spune că avem doar puține raze ale adevărului, deoarece nu am folosit în mod corespunzător lumina deja dată. Dacă mesajul lui Jones și Waggoner ar fi fost acceptat, ni s-ar fi oferit adevăruri noi cu privire la legea lui Dumnezeu, deoarece dreptatea este ascultare de lege. Ultima poruncă a Vechiului Testament spune clar:
Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, slujitorul Meu, căruia i-am dat în muntele Horeb porunci şi rânduieli pentru tot Israelul {Maleahi 3:22 (4:4)}
Când o poruncă de-a lui Dumnezeu începe cu adu-ți aminte
, știi că obiectul la care se referă este predispus să fie uitat și călcat în picioare. De la amvonuri, oamenii au declarat că legea lui Moise a fost desființată la cruce. Opinia lui Isus este diferită:
Pe munte, Isus a fost urmărit îndeaproape de spioni; și, în timp ce dezvăluia principiile dreptății, fariseii au stârnit șoapte că învățătura Lui era în opoziție cu normele pe care Dumnezeu le dăduse de pe Sinai. Mântuitorul nu a spus nimic care să tulbure credința în religia și instituțiile care fuseseră date prin Moise; căci fiecare rază de lumină divină pe care marele conducător al lui Israel a comunicat-o poporului său a fost primită de la Hristos. În timp ce mulți spun în inimile lor că El a venit să desființeze legea, Isus, într-un limbaj inconfundabil, își dezvăluie atitudinea față de statutele divine. „Să nu socotiţi”, a spus El, „că am venit să stric Legea sau prorocii”. {MB 47.1}
[...] Care este voia Tatălui? Să păstrăm poruncile Sale. Hristos, pentru a pune în aplicare voia Tatălui său, a devenit autorul statutelor și normelor date prin Moise poporului lui Dumnezeu. Creștinii care îl preamăresc pe Hristos, dar se împotrivesc legii care guvernează mişcarea iudaică, îl pune pe Hristos împotriva lui Hristos. {RH May 6, 1875, par. 16}
[...] Câți trec cu vederea aceste cuvinte ale lui Moise ca și cum ar fi lipsite de sens și continuă să adauge ocări și batjocuri asupra instituțiilor divine. Câți calcă în picioare legea divină, judecățile și statutele drepte care au fost încredințate poporului lui Dumnezeu din vechime! {ST August 25, 1887, par. 2}
Aici, inspirația pune în strânsă legătură cuvintele norme, statute, porunci și instituții divine. De asemenea, injuncţiunea aduceți-vă aminte
din Maleahi 3:22 (4:4), văzută în contextul său din Biblie, face aluzie la o restaurare viitoare a statutelor lui Dumnezeu, chiar înainte de a Doua Venire a lui Isus. Inspirația confirmă această afirmaţie:
În timpul sfârșitului, fiecare instituție divină va fi restaurată. [...] {PK 678.2}
De-a lungul Spiritului Profetic, căsătoria, sărbătorile şi, în particular, Sabatul, sunt numite instituţii divine sau sfinte. Iehova spune că adevărata căsătorie, Sabatul și sărbătorile lui Dumnezeu vor fi toate restaurate! Și nu numai atât, dar El promite sfinților care trăiesc în acest timp de seceriş că vor păzi și vor împlini statutele Sale:
Atunci să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi lua pe fiii lui Israel din mijlocul neamurilor, printre care se află, îi voi aduna din toate părţile şi-i voi aduce în ţara lor [...] Iar robul Meu David va fi rege peste ei şi păstorul lor al tuturor, şi ei se vor purta după cum cer poruncile Mele şi legile Mele le vor păzi şi le vor împlini. {Ezechiel 37:21,24}
Aceste statute reprezintă o lumină nouă care, așa cum spune profetesa, este de fapt o lumină veche și prețioasă
. Sărbătorile lui Iehova sunt cu adevărat vechi. Veți afla din Biblie că Iosif, fiul lui Israel, a ținut sărbătoarea lunii noi în Egipt, cu mult înainte ca legea să fie dată lui Moise la Sinai. Veți afla din Biblie că Isus ne-a dat de înţeles că este posibil ca El Însuși să ţină Paștele după ce acesta se va împlini în Împărăția cerurilor. O apreciere corectă a statutelor biblice ar fi imposibilă fără un studiu aprofundat al calendarului lui Dumnezeu. Exact acest lucru vom face în următoarele articole ce ţin de această temă.
Acum, scopul nostru în studierea calendarului lui Dumnezeu este, în primul rând, să aflăm cum să ascultăm de legea lui Dumnezeu. Un simplu exercițiu intelectual făcut doar pentru a satisface o curiozitate nu vă va fi de niciun folos. Este adevărat că o cunoaștere a acestor lucruri ne permite să înțelegem mai bine Planul Mântuirii și succesiunea evenimentelor finale dinaintea celei de-a Doua Veniri a lui Isus. Totuși, Duhul Sfânt va dezvălui adevărul deplin doar celor care sunt dispuși să fie obedienţi faţă de toată lumina pe care El le-o dă.
Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi; toţi cei fără de lege nu vor pricepe, ci numai cei înţelepţi vor înţelege. {Daniel 12:10}
Mă rog să fii chemat să fii printre cei înțelepți. Fie ca Duhul Sfânt să te călăuzească în studierea acestui subiect!
Sărbătorile lui Iehova sunt statute veşnice
Prima referire la timpurile stabilite de Dumnezeu se găsește în Facerea 1:14.
Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii. {Facerea 1:14}
Cuvântul anotimpuri (timpuri) aici este, în ebraică, מֹעֲדִים (moadim). Singularul lui "moadim" este "moed". Alte variaţii care se găsesc în Biblie sunt "moade" şi "moadai". "Moed" are mai multe sensuri: timp stabilit, adunare, şi altele. Aici, în Facerea 1:14, interpretăm „moadim” (anotimpuri) ca timpuri stabilite. Cuvântul anotimpuri aici se referă la "moadim." Nu se poate referi la cele patru anotimpuri ale anului (primăvara, vara, toamna, iarna), deoarece soarele este cel care reglează cele patru anotimpuri; dar Psalmul 104:19 (103:20) spune că luna este cea rânduită pentru "moadim":
Făcut-ai luna spre vremi , soarele şi-a cunoscut apusul său. {Psalmul 103:20 (104:19)}
Așadar, Dumnezeu a rânduit soarele, luna și stelele pentru a ne arăta timpurile Sale stabilite (moadim). Cele mai sacre timpuri stabilite din Biblie sunt: Sabatul, lunile noi, zilele sfinte ale lui Dumnezeu și anii de eliberare. Capitolele din Biblie care sunt cele mai dedicate subiectului timpurilor stabilite sunt capitolele 23 și 25 din Levitic.
Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis: "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune care sunt sărbătorile Domnului, în care se vor face adunările sfinte. Sărbătorile Mele sunt acestea {Leviticul 23:1,2}
De patru ori Moise scrie în Leviticul 23 sărbătorile lui Iehova,
şi odată zice sărbătorile Mele.
Inspiraţia spune Domnul nu repetă lucruri care nu au mare importanță.
Mai mult, în timp ce declară această lege, Domnul menționează și că aceste sărbători vor fi un aşezământ veșnic
pentru generațiile urmaşilor lui Israel. Suntem în generațiile urmaşilor lui Israel. Generațiile urmaşilor lui Israel durează pentru totdeauna. Legea lui Dumnezeu durează, de asemenea, pentru totdeauna.
Atunci ne-a poruncit Domnul să împlinim toate hotărârile acestea şi să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne fie bine în toate zilele, ca şi acum. {Deuteronomul 6:24}
Să iubeşti dar pe Domnul Dumnezeul tău şi să păzeşti în toate zilele cele ce ţi-a poruncit El să păzeşti: hotărârile Lui, legile Lui şi poruncile Lui. {Deuteronomul 11:1}
Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire. {Psalmul 118:112 (119:112)}
Statutele lui Dumnezeu nu au fost niciodată desfiinţate. O concepție greșită este că aceste legi „erau pentru iudei”. Protestăm împotriva acestei interpretări greșite a Scripturilor. Într-adevăr, ele au fost rostite urmaşilor lui Israel la Sinai, dar adresate întregii lumi. Urmaşii lui Israel sunt acum oricum peste tot în lume.
[...] însuși faptul că deșertul Sinai, și nu Palestina, a fost locul ales de El pentru a-și proclama legea, ne spune că El a conceput-o pentru întreaga omenire. [...] {RH August 30, 1898, par. 11}
Ca urmare a neîncetatelor nelegiuiri, legea morală a fost repetată cu o măreție înfricoșătoare de pe Sinai. Hristos i-a dat lui Moise norme religioase care urmau să guverneze viața de zi cu zi. Aceste statute au fost date în mod explicit pentru a păzi cele zece porunci. Nu erau simboluri umbroase care să dispară odată cu moartea lui Hristos. Ele trebuiau să fie obligatorii pentru om în fiecare epocă, atâta timp cât va dura timpul. Aceste porunci erau puse în aplicare prin puterea legii morale și explicau acea lege clar și definitoriu. {RH May 6, 1875, par. 10}
Atunci, care dintre legile lui Moise sunt încă în vigoare astăzi și care nu? Solul Domnului să explice acest subiect:
Poporul lui Dumnezeu, pe care El îl numește comoara Sa deosebită, a fost privilegiat cu un sistem de lege dublu: cel moral și cel ceremonial. Unul arată înapoi spre creație pentru a-L aminti pe Dumnezeul viu care a făcut lumea, ale cărui cerințe sunt obligatorii pentru toți oamenii din fiecare epocă și care va exista tot timpul și toată veşnicia. Celălalt a fost dat din cauza faptului că omul a încălcat legea morală, faţă de care ascultarea consta în jertfe și daruri care arătau către răscumpărarea viitoare. Fiecare este clar și diferit de celălalt. De la creație, legea morală a fost o parte esențială a planului divin al lui Dumnezeu și era la fel de neschimbată ca El Însuși. Legea ceremonială trebuia să răspundă unui scop particular al planului lui Hristos pentru mântuirea rasei. Sistemul simbolic de jertfe și daruri a fost stabilit pentru ca, prin aceste slujbe, păcătosul să poată sesiza marele dar, Hristos. Dar iudeii erau atât de orbiți de mândrie și păcat, încât puțini dintre ei puteau vedea mai departe decât moartea animalelor ca ispășire pentru păcat; iar când Hristos, pe care aceste daruri îl prefigurau, a venit, nu L-au putut sesiza. Legea ceremonială era glorioasă; era dispoziţia făcută de Isus Hristos în sfat cu Tatăl Său, pentru a ajuta la mântuirea rasei. Întregul aranjament al sistemului simbolic a fost întemeiat pe Hristos. Adam L-a văzut pe Hristos prefigurat în animalul nevinovat care suferea pedeapsa pentru încălcarea lui a legii lui Iehova.
Legea simbolurilor s-a întins până la Hristos. Toată speranța și credința s-au concentrat în Hristos până când tiparului i-a ajuns împlinirea în moartea Sa. [...] {RH May 6, 1875, par. 4,5}
Iată o lege care a fost defiinţată, pe care Hristos „a luat-o din mijloc, pironind-o pe cruce”. Pavel o numește „legea poruncilor în orânduirile ei” . Această lege ceremonială, dată de Dumnezeu prin Moise, cu jertfele și orânduielile ei, urma să fie obligatorie pentru iudei până când tiparul şi-a întâlnit împlinirea în moartea lui Hristos ca Miel al lui Dumnezeu pentru înlăturarea păcatului lumii. Atunci toate darurile şi slujbele sacrificiale urmau să fie desfiinţate. Pavel și ceilalți apostoli s-au străduit să arate acest lucru și s-au opus cu hotărâre acelor învățători iudaizanți care declarau că cei creștini trebuiau să respecte legea ceremonială. {BEcho April 16, 1894, par. 2}
Dacă citim și Daniel 9:27, este clar că ceea ce a pus Isus capăt a fost jertfa și prinosul. Acestea sunt legi ceremoniale. Asta este tot ceea ce a fost desfiinţat la cruce. Concluzionăm că sărbătorile, împreună cu multe alte statute, sunt legi morale și nu legi ceremoniale. Statutele sunt legi precum Sabatul Zilei a Șaptea, abținerea de la mâncarea cărnurilor necurate, darea zecimii, căsătoria și sărbătorile. Deoarece jertfa și prinosul sunt desfiinţate, nu înjunghiem oi în zilele de sărbătoare, ci ținem sărbătorile. Unii ar putea crede că este o mare povară să încorporeze aceste lucruri în viața lor; ar spune că acesta este legalism. Adevărul este exact opusul: aceste legi sunt menite pentru binele și fericirea noastră. Nu sunt Crăciunul și Paștele un pretext de mare bucurie? Nu ar trebui atunci sărbătorile lui Dumnezeu să ne aducă un entuziasm şi mai mare, pe măsură ce vremea lor se apropie?
Păstrarea timpurilor sfinte
Sunaţi din trâmbiţă, la lună nouă, în ziua cea binevestită a sărbătorii noastre! Că poruncă pentru Israel este şi orânduire a Dumnezeului lui Iacob. Mărturie a pus în Iosif, când a ieşit din pământul Egiptului, şi a auzit limba pe care n-o ştia. {Psalmul 80:3,4 (81:3,4)}
Din psalmul de mai sus este clar că Iosif, fiul lui Iacov, a ţinut luna nouă, chiar și atunci când trăia departe de Țara Promisă, şi asta, înainte ca legea să fie dată la Sinai. Cum pot, așadar, pastorii să îndrăznească să spună că statutele lui Dumnezeu au fost date pentru iudei, când Iosif nu era nici iudeu, nici nu locuia în Iudeea, şi totuși el a ținut acest statut al lunii noi? Şi mai mult, ce se va întâmpla cu calendarul lui Dumnezeu în viitor?
„Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou pe care le voi face vor dăinui înaintea Mea”, zice Domnul, „aşa vor dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea”, zice Domnul. {Isaia 66:22,23 }
Şi toţi cei care vor fi rămas cu viaţă dintre neamurile acelea care veniseră să lupte împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine Împăratului, Domnul Savaot, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor. Iar cele din neamurile pământului care nu se vor sui să se închine în Ierusalim, Împăratului, Domnul Savaot, nu vor avea parte de ploaie. Şi dacă neamul Egiptului nu se va sui şi nu va veni, nu numai că ei nu vor avea parte de ploaie, ci va veni peste ei prăpădul cu care Domnul va lovi neamurile care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea corturilor. Aceasta va fi pedeapsa Egiptului şi pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui în Ierusalim să prăznuiască sărbătoarea corturilor. {Zaharia 14:16-19}
Luna nouă, Sabatul și Sărbătoarea colibelor se vor ține. Dar Paștele? Domnul nostru ne-a făcut o promisiune minunată la Cina Sa cea de Taină, înainte de răstignirea Sa:
Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea, Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în împărăţia lui Dumnezeu. {Luca 22:15,16}
Atunci, este posibil ca Cina cea de Taină să nu fi fost ultimul Paște al lui Isus? A sărbătorit Paștele vreunul dintre neamurile care s-au convertit la creștinism după înălțarea lui Isus?
La Filipi, Pavel a zăbovit pentru a sărbători Paştele. Doar Luca a rămas cu el, ceilalți membri ai grupului trecând la Troa pentru a-l aștepta acolo. Filipenii erau cei mai iubitori și mai sinceri dintre convertiții apostolului și, în timpul celor opt zile ale sărbătorii, el s-a bucurat de o comuniune pașnică și fericită cu ei. {AA 390.4}
Se pare că Pavel i-a învățat pe convertiții săi din Filipi să țină Paștele. Pavel este consecvent în această privință:
Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat; căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi. De aceea să prăznuim [Comentariul traducătorului: în engleză zice "să ţinem sărbătoarea"] nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului. {1 Corinteni 5:7,8}
Sărbătoarea Paştelui nu a fost pironită pe cruce! Cum rămâne cu sărbătoarea Cincizecimii?
Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. {Fapte 2:1-4}
Acest moment important — coborârea Duhului Sfânt peste Biserică — s-a întâmplat în ziua Cincizecimii. Aceasta înseamnă că ziua Cincizecimii a fost valabilă pe calendarul lui Dumnezeu „după cruce”. Cincizecimea nu au fost pironită pe cruce! Ce putem spune de Ziua Ispăşirii? Solul Domnului spune că Isus Și-a îndeplinit datoria în 1844, conform calendarului biblic.
Ziua a zecea a lunii a șaptea, marea Zi a Ispăşirii, timpul curățării Locului cel sfânt, care în anul 1844 a picat pe 22 octombrie, era considerată timpul venirii Domnului. {GC 399.4}
Se pot oferi dovezi care să arate că primele generații de creștini au ținut sărbătorile biblice conform calendarului biblic și, de asemenea, că acestea au fost ținute întotdeauna de o minoritate de creștini credincioși. Acesta este un subiect care nu face parte din seria de articole "Calendarul biblic".
Ellen White este în favoarea păzirii sărbătorilor
Este posibil ca unii oamenii să refuze să accepte orice dovadă din Biblie care arată că sărbătorile biblice sunt obligatorii astăzi, dacă nu au fost promulgate în mod explicit de Ellen White. Ei bine, nu numai că ea nu ne-a interzis niciodată să ținem sărbătorile Domnului, ci ea de multe ori a apelat către adventiștii de ziua a șaptea pentru a ține adunările sfinte.
Nu ar fi bine pentru noi să ţinem sărbători pentru Dumnezeu, când am putea reînvia în mintea noastră amintirea modului în care El a lucrat cu noi? Nu ar fi bine să luăm în considerare binecuvântările Sale din trecut, să ne amintim de avertismentele impresionante care ne-au atras sufletele, ca să nu-L uităm pe Dumnezeu? Lumea are multe sărbători, iar oamenii devin absorbiți de jocuri, de curse de cai, de pariuri, de fumat și de beție. Acestea arată clar sub ce steag stau. Ele arată clar că nu stau sub steagul Principelui vieții, ci că principele întunericului îi domnește și îi controlează. Nu ar trebui poporul lui Dumnezeu să aibă mai des adunări sfinte în care să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru bogatele Sale binecuvântări? Nu ar trebui să găsim noi timp în care să-L lăudăm pe Hristos pentru odihna, pacea și bucuria Sa și să manifestăm prin mulțumire zilnică faptul că apreciem marele sacrificiu făcut în numele nostru, pentru a putea fi părtași la natura divină? Nu ar trebui să vorbim despre odihna prospectivă în Paradisul lui Dumnezeu și să povestim despre onoarea și gloria rezervate slujitorilor lui Iehova? „Atunci poporul meu va locui într-un loc de pace, în sălaşuri de nădejde şi în adăposturi fără grijă.” [Isaia 32:18] Suntem îndreptați spre casă, căutând o țară mai bună: una cerească. {Ms 73, 1896, par. 7,8}
Citatul de mai sus este atât de faimos în Spiritul Profeției, încât este folosit și în Pamphlet 145, pag. 16, Special Testimonies for Ministers and Workers-No. 5, pag. 11, Australasian Union Conference Record, November 17, 1913, par. 1, Special Testimonies On Education, pag. 80, Counsels to Parents, Teachers, and Students, pag. 343, şi în alte locuri precum My Life Today, Counsels for the Church şi Adventist Home. More quotes:
Toți cei care pot, să participe la aceste adunări anuale. Toți ar trebui să simtă că Dumnezeu le cere în mod necesar acest lucru. Dacă nu se folosesc de privilegiile pe care El le-a oferit pentru a deveni puternici în El și în puterea harului Său, vor deveni din ce în ce mai slabi și vor avea din ce în ce mai puțină dorință de consacra totul lui Dumnezeu. Veniți, frați și surori, la aceste adunări sfinte, pentru a-L găsi pe Isus. El va veni la sărbătoare. El va fi prezent și va face pentru voi ceea ce aveți cea mai mare nevoie să se facă. Gospodăriile voastre nu ar trebui considerate de o valoare mai mare decât interesele superioare ale sufletului. Toate comorile pe care le posedați, oricât de valoroase ar fi, nu ar fi suficient de bogate pentru a vă cumpăra pace și speranță, ceea ce ar fi un câștig infinit, dacă v-ar costa tot ce aveți și truda și suferințele unei vieți. Un simț puternic și clar al lucrurilor veșnice și o inimă dispusă să predea totul lui Hristos sunt binecuvântări de o valoare mai mare decât toate bogățiile, plăcerile și gloriile acestei lumi. {2T 575.2}
Fig.1 Ellen White în Reno, Nevada, în sezonul Paștelui, 24 mai - 4 iunie 1888
Toți cei care pot, să participe la aceste adunări anuale. Întoarceți-vă la Domnul, adunați razele de lumină care au fost neglijate, respectați condițiile stabilite în Cuvântul lui Dumnezeu și apoi, prin credință, revendicați făgăduințele. Isus va fi prezent și El vă va da binecuvântări pe care nu le-aţi putea cumpăra nici cu suma comorilor pe care le posedați, oricât de valoroase ar fi. Un simț puternic și clar al lucrurilor veșnice și o inimă dispusă să predea totul lui Hristos au o valoare inestimabilă; în comparație cu acestea, bogățiile, plăcerile și gloriile acestei lumi se scufundă în insignifianță. {Ms 8, 1882, par. 21}
În zilele lui Hristos, aceste sărbători erau frecventate de mulțimi vaste de oameni din toate țările; și dacă ar fi fost păstrate așa cum a intenționat Dumnezeu, în spiritul adevăratei închinări, lumina adevărului ar fi putut fi dată prin ele tuturor națiunilor lumii.
Cei care locuiau departe de Tabernacul trebuie să le fi luat mai mult de o lună pe an participând la aceste adunări sfinte. Domnul a văzut că aceste adunări erau necesare pentru viața spirituală a poporului Său. Ei aveau nevoie să se îndepărteze de grijile lor lumești, să aibă comuniune cu Dumnezeu și să contemple realitățile nevăzute.
Dacă urmaşii lui Israel aveau nevoie să aibă beneficiul acestor adunări sfinte în timpul lor, cu cât mai mult avem nevoie noi de ele în aceste ultime zile de primejdie și conflict! Și dacă oamenii din lume aveau nevoie atunci de lumina pe care Dumnezeu o încredințase adunării Sale, cu cât mai mult au nevoie de ea acum! {6T 39,40}
La aceste adunări anuale, inimile bătrânilor și tinerilor erau încurajate în slujba lui Dumnezeu, în timp ce asocierea dintre oamenii din diferitele colțuri ale țării întărea legăturile care îi ataşau de Dumnezeu și unii de alții. Ar fi bine pentru poporul lui Dumnezeu din prezent să aibă o Sărbătoare de colibe - o comemorare a binecuvântărilor lui Dumnezeu pentru ei, plină de bucurie. Așa cum urmaşii lui Israel sărbătoreau eliberarea pe care Dumnezeu a lucrat-o pentru părinții lor și păstrarea lor miraculoasă de care El s-a îngrijit în timpul călătoriilor lor din Egipt, tot așa ar trebui să ne amintim cu recunoștință de diferitele căi pe care El le-a conceput pentru a ne scoate din lume și din întunericul rătăcirii, la lumina prețioasă a harului și adevărului Său.
Cei care locuiau departe de Tabernacul trebuie să le fi luat în fiecare an mai mult de o lună participând la sărbătorile anuale. Acest exemplu de devotament față de Dumnezeu ar trebui să sublinieze importanța cultului religios și necesitatea de a subordona interesele noastre egoiste, lumești, celor spirituale și veșnice. Suferim o pierdere atunci când neglijăm privilegiul de a ne asocia pentru a ne întări și a ne încuraja unii pe alții în slujba lui Dumnezeu. Adevărurile Cuvântului Său își pierd vioiciunea și importanța în mintea noastră. Inimile noastre încetează să mai fie luminate și trezite de influența sfințitoare și scădem ca spiritualitate. În relațiile noastre de creștini, pierdem mult prin lipsa de simpatie unii cu alții. Cel care se închide în sine nu ocupă poziția pe care Dumnezeu a intenționat-o. Suntem cu toții copiii aceluiași Tată, dependenți unii de alții pentru fericire. Cerințele lui Dumnezeu și ale omenirii sunt asupra noastră. Cultivarea corectă a elementelor sociale ale naturii noastre ne face să avem simpatie cu frații noștri și ne oferă fericire în eforturile noastre de a-i binecuvânta pe alții. {PP 540,541}
Forțele dușmanilor se întăresc și, ca popor, suntem greşit reprezentați; dar să nu ne adunăm forțele și să nu venim la sărbătoarea colibelor? Să nu tratăm această chestiune ca pe una de mică importanță, ci să lăsăm armata Domnului să fie pe teren pentru a reprezenta lucrarea și cauza lui Dumnezeu în Australia. Nimeni să nu invoce o scuză într-un astfel de moment. Unul dintre motivele pentru care am stabilit ca întâlnirea de tabără să aibă loc la Melbourne este acela că dorim ca oamenii de acolo să se familiarizeze cu doctrinele și lucrările noastre. Vrem ca ei să știe ce suntem și ce credem. Fiecare să se roage și să se încreadă în Dumnezeu. Cei care sunt baricadați de prejudecăți trebuie să audă mesajul de avertizare pentru acest timp. Trebuie să ne găsim calea către inimile oamenilor. Prin urmare, veniți la întâlnirea de tabără, chiar dacă trebuie să faceți un sacrificiu pentru a fi prezent, iar Domnul vă va binecuvânta eforturile de a onora cauza Sa și de a înainta lucrarea Sa. {BEcho December 8, 1893, par. 6}
(524) Vedem că forțele duşmanului se întăresc. Pastorii din fiecare loc depun eforturi serioase pentru a se opune adevărului, și asta mai mult în Wellington decât în orice alt loc pe care l-am vizitat vreodată. Totul se spune într-o aşa manieră încât adventiștii de ziua a șaptea să fie reprezentaţi ca fiind puțini la număr și oameni inferiori, fără influență. Cu această ocazie, nu ar trebui să reprezentăm membrii rândurilor de credincioși cât mai bine posibil? Să nu vină frații noștri la sărbătoarea colibelor? Cu cât zel ar trebui fiecare să păzească calea care duce la cetatea lui Dumnezeu. {EA 112.6}
Vedem că forțele vrăjmașului se întăresc și că pastorii în fiecare loc depun eforturi serioase pentru a se opune adevărului, și asta mai mult în Wellington decât în orice alt loc pe care l-am vizitat vreodată. Totul se spune în aşa fel încât adventiștii de ziua a șaptea să fie reprezentaţi ca fiind doar câţiva la număr și inferiori în toate privințele, având puțină influență. Și oare nu vom reprezenta noi membrii rândurilor de credincioși cât mai bine putem, cu această ocazie? Să nu vină frații noștri la sărbătoarea colibelor? Cu cât zel ar trebui fiecare să păzească calea care duce la cetatea lui Dumnezeu! Dacă tratăm lucrarea ca pe o chestiune indiferentă, iar armata Domnului nu este pe teren pentru a reprezenta cauza și lucrarea în Noua Zeelandă, Dumnezeu nu va fi mulțumit de neglijența voastră. Veți invoca scuze, și într-un astfel de moment? {Lt 8a, 1893, par. 4}
Ca și cum această cantitate considerabilă de scriere și redactare pe tema întâlnirilor de tabără nu ar fi suficientă, cartea Counsels to Parents, Teachers, and Students are două titluri intitulate „Holidays Unto God” (Sărbători pentru Dumnezeu) și „How to Spend Holidays” (Cum să petrecem sărbătorile), în secțiunea 9, „Recreation” (Recreere), care tratează subiectul respectării sărbătorilor. Mărturii, vol. 2, capitolul 69, vorbește despre convocări sfinte, iar o mare parte este repetată în același volum, capitolul 74. Amintiți-vă că Dumnezeu nu repetă lucruri care nu au o mare importanță
. Pamfletul 130 prezintă adevăratele întâlniri de tabără în 45 de paragrafe; această scriere este repetată în capitolul 4, intitulat „The Camp Meeting” (Întâlnirea de tabără), din vol. 6 din Testimonies for the Church.
Se pare că pionierii AZŞ, inclusiv Ellen White, nu au ţinut sărbătorile lui Dumnezeu conform calendarului biblic. Motivul este evident: ei nu aveau această lumină, pentru că Dumnezeu nu a considerat înțelept să restabilească aceste statute atunci. Aceste statute trebuie să fie restaurate în timpul sfârșitului,
așa cum spune profetesa. Acum este timpul ca această nouă lumină să strălucească. Acest mesaj despre sărbători este transmis atât bogaților, cât și săracilor, cu accent pe drepturile de vacanţă pe care Dumnezeu le-a dat săracilor. În Patriarchs and Prophets, la sfârșitul capitolului 51, intitulat „God's Care for the Poor” (Grija lui Dumnezeu pentru cei săraci), după ce explică câteva statute, inclusiv anii sabatici și anii de eliberare, sora White concluzionează:
Dacă legea dată de Dumnezeu în beneficiul săracilor ar fi continuat să fie pusă în aplicare, cât de diferită ar fi fost starea actuală a lumii, moral, spiritual și temporal! Egoismul și auto-importanța nu s-ar manifesta așa cum se întâmplă acum, ci fiecare ar nutri o considerație blândă pentru fericirea și bunăstarea altora, iar lipsa aceasta aşa de răspândită, aşa cum se vede acum în multe țări, nu ar exista.
Principiile pe care Dumnezeu le-a poruncit ar preveni relele teribile care, în toate veacurile, au rezultat din opresiunea bogaților față de săraci și din suspiciunea și ura săracilor față de bogați. În timp ce ar împiedica acumularea de mari bogății și indulgența luxului nemărginit, ele ar preveni ignoranța și degradarea rezultată a zeci de mii de oameni a căror serviciu prost plătit este necesar pentru a clădi aceste averi colosale. Ar aduce o soluție pașnică acelor probleme care amenință acum să umple lumea cu anarhie și vărsare de sânge. {PP 536}
'Să prăznuim, dar, praznicul'
În următorul articol din această serie, vom oferi instrucțiuni foarte tehnice pentru a determina începutul zilelor, lunilor, anilor și altor unități de timp biblice. Oamenii lui Dumnezeu trebuie să avanseze acum mai mult ca niciodată, iar calendarul Său ar trebui să servească acestui scop unificator, adaptându-se la nevoile lor, indiferent de locația sa pe pământ. Odată ce poporul lui Dumnezeu este perfect sincronizat cu calendarul Său, se vor arăta manifestări puternice cum nu s-a mai văzut de la ziua Cincizecimii.
După cum am citit deja în Luca 22:16, Isus a promis că nu va mânca Paștele până când nu va fi desăvârşit în împărăţia cerurilor
. El pregătește o sărbătoare pentru noi la care va participa, iar momentul acesteia nu este arbitrar. El are un calendar perfect în care se potrivesc atât evenimentele finale ale istoriei acestui pământ, cât și activitățile celor răscumpărați. Nimeni nu trebuie să fie ignorant cu privire la ceea ce urmează să se întâmple în lume. Toți pot gusta din sfințire dacă aleg să umble în statutele Domnului.
Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului. {1 Corinteni 5:8 }